Banu Fiscal

HG1NF

Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul I Definiții — HG 1/2016 — Norme metodologice de aplicare a Codului Fiscal

Textul Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul I Definiții din HG 1/2016 — Norme metodologice de aplicare a Codului Fiscal, cu navigare și sursă verificabilă.

HG1NF

HG 1/2016 — Norme metodologice de aplicare a Codului Fiscal

Alege un articol pentru textul integral.

Articole

Art. Sectiunea 1 Art. Titlul I Dispoziții generale — Capitolul I Definiții Art. Titlul I Dispoziții generale — Capitolul II Reguli de aplicare generală Art. Titlul III Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor Art. Titlul II Impozitul pe profit — Capitolul I Dispoziții generale Art. Titlul II Impozitul pe profit — Capitolul II Calculul rezultatului fiscal Art. Titlul II Impozitul pe profit — Capitolul III Aspecte fiscale internaționale Art. Titlul II Impozitul pe profit — Capitolul IV Plata impozitului și depunerea declarațiilor fiscale. Declararea și plata impozitului pe profit Art. Titlul II Impozitul pe profit — Capitolul V Impozitul pe dividende Declararea, reținerea și plata impozitului pe dividende Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul I Dispoziții generale Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul III Venituri din salarii și asimilate salariilor Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul II Venituri din activități independente Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul IV Venituri din cedarea folosinței bunurilor Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul IX Venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul VII Venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul VI Venituri din pensii Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul V Venituri din investiții Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul X Venituri din alte surse Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul I Dispoziții generale Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul III Impozitul pe teren și taxa pe teren Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul II Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul IV Impozitul pe mijloacele de transport Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul IX Alte taxe locale Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul VII Impozitul pe spectacole Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul VI Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul V Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul X Alte dispoziții comune Art. Titlul V Contribuții sociale obligatorii — Capitolul I Dispoziții generale Art. Titlul V Contribuții sociale obligatorii — Capitolul II Contribuțiile de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat Art. Titlul V Contribuții sociale obligatorii — Capitolul III Contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate Art. Titlul V Contribuții sociale obligatorii — Capitolul IV Contribuțiile asigurărilor pentru șomaj datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj Art. Titlul V Contribuții sociale obligatorii — Capitolul V Contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate Art. Titlul V Contribuții sociale obligatorii — Capitolul VI Contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale Art. Titlul VI Impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți și impozitul pe reprezentanțele firmelor străine înființate în România — Capitolul II Impozitul pe reprezentanțe Art. Titlul VI Impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți și impozitul pe reprezentanțele firmelor străine înființate în România — Capitolul I Impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul I Definiții Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul III Contravenții și sancțiuni Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul III Persoane impozabile Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul II Operațiuni impozabile Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul II Regimul accizelor nearmonizate Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul I Regimul accizelor armonizate Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul IV Dispoziții tranzitorii Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul IV Operațiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul IX Operațiuni scutite de taxă Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul VI Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul VII Baza de impozitare Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul V Locul operațiunilor cuprinse în sfera de aplicare a taxei Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul X Regimul deducerilor Art. Titlul X Impozitul pe construcții

HG 1/2016 — Norme metodologice de aplicare a Codului Fiscal · Text legislativ

Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul I Definiții

Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul I Definiții

Sursa: HG 1/2016 — Norme metodologice de aplicare a Codului Fiscal

Capitolul I Definiții Secţiunea 1 Semnificația unor termeni și expresii 1.

(1) Potrivit art. 266 alin. (1) pct. 9 din Codul fiscal, atunci când intervin modificări în Nomenclatura combinată, se realizează corespondența dintre codurile NC prevăzute în titlul VII din Codul fiscal, în normele, ordinele și instrucțiunile date în aplicarea acestuia și noile coduri din nomenclatura adoptată în temeiul art. 12 din Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun.

(2) În aplicarea prevederilor art. 266 alin. (2) din Codul fiscal, locul în care o persoană impozabilă și-a stabilit sediul activității economice este locul în care se desfășoară funcțiile de administrare centrală a societății. Pentru a stabili locul unde o persoană impozabilă își are stabilit sediul activității sale economice se iau în considerare locul în care se iau deciziile principale legate de managementul general al societății, locul în care se află sediul social al societății și locul în care se întâlnește conducerea societății. În cazul în care aceste criterii nu permit determinarea cu certitudine a locului de stabilire a sediului unei activități economice, locul în care se iau deciziile principale legate de managementul general al societății este criteriul care prevalează. O persoană impozabilă poate avea sediul activității economice într-un stat membru chiar dacă nu realizează efectiv activități economice în statul respectiv. Prezența unei cutii poștale sau a unor reprezentanțe comerciale nu poate fi considerată ca sediu al activității economice a unei persoane impozabile, dacă nu sunt îndeplinite condițiile menționate în tezele anterioare.

(3) În cazul persoanelor fizice care sunt persoane impozabile pentru care nu poate fi identificat un sediu al activității economice în sensul alin. (2), domiciliul stabil al acestor persoane este considerat sediul activității economice, în scopul determinării statului în care acestea sunt stabilite, în sensul art. 266 alin. (2) lit.

a) din Codul fiscal.

(4) În aplicarea titlului VII al Codului fiscal, "domiciliul stabil" al unei persoane fizice, impozabile sau nu, înseamnă adresa înregistrată în registrul de evidență a populației ori într-un registru similar sau adresa indicată de persoana respectivă autorităților fiscale competente, cu excepția cazului în care există dovada că această adresă nu reflectă realitatea.

(5) "Reședința obișnuită" a unei persoane fizice, impozabile sau nu, menționată în titlul VII al Codului fiscal reprezintă locul în care persoana fizică respectivă locuiește în mod obișnuit, ca rezultat al unor legături personale și profesionale. Atunci când există legături profesionale într-o altă țară decât cea în care există legături personale sau când nu există legături profesionale, locul "reședinței obișnuite" se determină pe baza legăturilor personale care indică existența unor legături strânse între persoana respectivă și locul în care locuiește.

(6) În scopul aplicării prevederilor art. 266 alin. (2) lit.

c) și art. 307 din Codul fiscal:

a) dacă sediul fix din România al unei persoane impozabile care are sediul activității economice în afara României nu participă la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, respectiv resursele tehnice și/sau umane din România nu sunt utilizate pentru realizarea acestor operațiuni, se consideră că persoana impozabilă nu este stabilită în România pentru respectivele operațiuni;

b) dacă sediul fix din România al unei persoane impozabile care are sediul activității economice în afara României participă la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii înainte sau în timpul realizării acestor operațiuni sau conform unor înțelegeri este prevăzut că sediul fix poate să intervină ulterior derulării operațiunilor pentru operațiuni postvânzare ori pentru respectarea unor clauze contractuale de garanție și această potențială participare nu constituie o operațiune separată din perspectiva TVA, măsura în care sunt utilizate resursele umane și/sau materiale în legătură cu aceste operațiuni nu este relevantă, deoarece se consideră că în orice situație acest sediu fix participă la realizarea operațiunilor respective;

c) atunci când resursele tehnice și/sau umane ale sediului fix din România al unei persoane impozabile care are sediul activității economice în afara României sunt utilizate numai pentru scopuri administrative suport, cum sunt serviciile de contabilitate, de emitere a facturilor și colectarea titlurilor de creanță, utilizarea acestor resurse nu se consideră ca participare la realizarea de livrări de bunuri sau prestări de servicii, fiind tratate doar ca servicii-suport necesare îndeplinirii obligațiilor legate de aceste operațiuni. În această situație, se consideră că persoana impozabilă nu este stabilită în România pentru aceste operațiuni;

d) atunci când factura este emisă indicând codul de înregistrare în scopuri de TVA al sediului fix din România, acesta se consideră că a participat la livrarea de bunuri sau la prestarea de servicii, cu excepția situației în care persoana impozabilă poate face dovada contrariului.

(7) Atunci când gazul sau energia electrică sunt livrate de o persoană impozabilă sau către o persoană impozabilă care deține în România o licență care îi permite să desfășoare activitatea economică în sectorul gazului sau al energiei electrice, incluzând și cumpărări și revânzări ale gazului natural sau ale energiei electrice, existența licenței în sine nu este suficientă pentru a considera că respectiva persoană impozabilă are un sediu fix în România. Pentru ca sediul fix să existe în România este necesar ca persoana impozabilă să îndeplinească condițiile art. 266 alin. (2) lit.

b) din Codul fiscal.

Secţiunea a 2-a Aplicare teritorială 2.

(1) Bunurile de origine din teritoriile excluse prevăzute la art. 267 alin. (2) și (3) din Codul fiscal trebuie importate din perspectiva taxei, dacă sunt transportate în teritoriul Uniunii Europene.

(2) Insula Man, Principatul Monaco și zonele aflate sub suveranitatea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de la Akrotiri și Dhekelia sunt considerate teritorii ale statelor membre, iar operațiunile cu originea sau destinația în:

a) Insula Man sunt considerate cu originea sau destinația în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord;

b) Principatul Monaco sunt considerate cu originea sau destinația în Republica Franceză;

c) zonele aflate sub suveranitatea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de la Akrotiri și Dhekelia sunt considerate cu originea sau cu destinația în Republica Cipru.

(3) Zona contiguă a României și zona economică exclusivă a României, astfel cum sunt delimitate prin Legea nr. 17/1990 privind regimul

Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul I Definiții

Sursa: HG 1/2016 — Norme metodologice de aplicare a Codului Fiscal

electrice, existența licenței în sine nu este suficientă pentru a considera că respectiva persoană impozabilă are un sediu fix în România. Pentru ca sediul fix să existe în România este necesar ca persoana impozabilă să îndeplinească condițiile art. 266 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal.

Secţiunea a 2-a Aplicare teritorială 2.

(1) Bunurile de origine din teritoriile excluse prevăzute la art. 267 alin. (2) și (3) din Codul fiscal trebuie importate din perspectiva taxei, dacă sunt transportate în teritoriul Uniunii Europene.

(2) Insula Man, Principatul Monaco și zonele aflate sub suveranitatea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de la Akrotiri și Dhekelia sunt considerate teritorii ale statelor membre, iar operațiunile cu originea sau destinația în:

a) Insula Man sunt considerate cu originea sau destinația în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord;

b) Principatul Monaco sunt considerate cu originea sau destinația în Republica Franceză;

c) zonele aflate sub suveranitatea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de la Akrotiri și Dhekelia sunt considerate cu originea sau cu destinația în Republica Cipru.

(3) Zona contiguă a României și zona economică exclusivă a României, astfel cum sunt delimitate prin Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue și al zonei economice exclusive ale României, republicată, se consideră că fac parte din teritoriul României din punct de vedere al TVA, pentru operațiunile legate de activitățile desfășurate în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 56 și 77 din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, ratificată prin Legea nr. 110/1996.

Informatie cu caracter orientativ. Verificati cu un expert contabil autorizat.