Banu Fiscal

HG1NF

Art. Titlul II Impozitul pe profit — Capitolul III Aspecte fiscale internaționale — HG 1/2016 — Norme metodologice de aplicare a Codului Fiscal

Textul Art. Titlul II Impozitul pe profit — Capitolul III Aspecte fiscale internaționale din HG 1/2016 — Norme metodologice de aplicare a Codului Fiscal, cu navigare și sursă verificabilă.

HG1NF

HG 1/2016 — Norme metodologice de aplicare a Codului Fiscal

Alege un articol pentru textul integral.

Articole

Art. Sectiunea 1 Art. Titlul I Dispoziții generale — Capitolul I Definiții Art. Titlul I Dispoziții generale — Capitolul II Reguli de aplicare generală Art. Titlul III Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor Art. Titlul II Impozitul pe profit — Capitolul I Dispoziții generale Art. Titlul II Impozitul pe profit — Capitolul II Calculul rezultatului fiscal Art. Titlul II Impozitul pe profit — Capitolul III Aspecte fiscale internaționale Art. Titlul II Impozitul pe profit — Capitolul IV Plata impozitului și depunerea declarațiilor fiscale. Declararea și plata impozitului pe profit Art. Titlul II Impozitul pe profit — Capitolul V Impozitul pe dividende Declararea, reținerea și plata impozitului pe dividende Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul I Dispoziții generale Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul III Venituri din salarii și asimilate salariilor Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul II Venituri din activități independente Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul IV Venituri din cedarea folosinței bunurilor Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul IX Venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul VII Venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul VI Venituri din pensii Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul V Venituri din investiții Art. Titlul IV Impozitul pe venit — Capitolul X Venituri din alte surse Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul I Dispoziții generale Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul III Impozitul pe teren și taxa pe teren Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul II Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul IV Impozitul pe mijloacele de transport Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul IX Alte taxe locale Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul VII Impozitul pe spectacole Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul VI Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul V Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor Art. Titlul IX Impozite și taxe locale — Capitolul X Alte dispoziții comune Art. Titlul V Contribuții sociale obligatorii — Capitolul I Dispoziții generale Art. Titlul V Contribuții sociale obligatorii — Capitolul II Contribuțiile de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat Art. Titlul V Contribuții sociale obligatorii — Capitolul III Contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate Art. Titlul V Contribuții sociale obligatorii — Capitolul IV Contribuțiile asigurărilor pentru șomaj datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj Art. Titlul V Contribuții sociale obligatorii — Capitolul V Contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate Art. Titlul V Contribuții sociale obligatorii — Capitolul VI Contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale Art. Titlul VI Impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți și impozitul pe reprezentanțele firmelor străine înființate în România — Capitolul II Impozitul pe reprezentanțe Art. Titlul VI Impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți și impozitul pe reprezentanțele firmelor străine înființate în România — Capitolul I Impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul I Definiții Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul III Contravenții și sancțiuni Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul III Persoane impozabile Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul II Operațiuni impozabile Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul II Regimul accizelor nearmonizate Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul I Regimul accizelor armonizate Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul IV Dispoziții tranzitorii Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul IV Operațiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul IX Operațiuni scutite de taxă Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul VI Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul VII Baza de impozitare Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul V Locul operațiunilor cuprinse în sfera de aplicare a taxei Art. Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată — Capitolul X Regimul deducerilor Art. Titlul X Impozitul pe construcții

HG 1/2016 — Norme metodologice de aplicare a Codului Fiscal · Text legislativ

Art. Titlul II Impozitul pe profit — Capitolul III Aspecte fiscale internaționale

Titlul II Impozitul pe profit — Capitolul III Aspecte fiscale internaționale

Sursa: HG 1/2016 — Norme metodologice de aplicare a Codului Fiscal

Capitolul III Aspecte fiscale internaționale Secţiunea 1 Rezultatul fiscal al unui sediu permanent 37.

(1) În aplicarea prevederilor art. 36 alin. (3) din Codul fiscal, persoanele juridice străine care desfășoară activitățile menționate la art. 8 din Codul fiscal datorează impozit pe profit de la începutul activității, în măsura în care se determină depășirea duratei legale de 6 luni sau termenele prevăzute în convențiile de evitare a dublei impuneri, după caz. În situația în care nu se determină înainte de sfârșitul anului fiscal dacă activitățile din România vor fi pe o durată suficientă pentru a deveni un sediu permanent, veniturile acelui an fiscal vor fi luate în considerare în următorul an fiscal, în situația în care durata specificată este depășită.

(2) Pentru încadrarea unui șantier de construcții sau a unui proiect de construcție, ansamblu ori montaj sau activități de supervizare legate de acestea și a altor activități similare ca sedii permanente se va avea în vedere data începerii activității din contractele încheiate cu persoanele juridice române beneficiare sau alte informații ce probează începerea activității. Perioadele consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu primul contract ce a fost executat se adaugă la perioada care s-a consumat pentru realizarea contractului de bază.

(3) În scopul deducerii cheltuielilor alocate unui sediu permanent de către persoana juridică străină care își desfășoară activitatea prin intermediul acestuia, precum și de către orice altă persoană afiliată acelei persoane juridice străine, pentru serviciile furnizate, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a) serviciul furnizat să fie efectiv prestat. Pentru a justifica prestarea efectivă a serviciului, sediul permanent trebuie să prezinte autorităților fiscale orice documente justificative din care să rezulte date privitoare la: (i) natura și valoarea totală a serviciului prestat; (ii) părțile implicate; (iii) criteriile proprii de împărțire a costurilor pe fiecare beneficiar al serviciului respectiv, dacă este cazul; acestea trebuie să fie adecvate naturii serviciului și activității desfășurate de sediul permanent; (iv) prezentarea oricăror alte elemente de recunoaștere a cheltuielilor care pot să ateste prestarea serviciului respectiv. Justificarea prestării efective a serviciului se efectuează cu situațiile de lucrări, procesele-verbale de recepție, rapoartele de lucru, studiile de fezabilitate, de piață sau cu orice alte asemenea documente;

b) serviciul prestat trebuie să fie justificat și prin natura activității desfășurate la sediul permanent.

(4) La stabilirea prețului de piață al transferurilor efectuate între persoana juridică străină și sediul său permanent, precum și între acesta și orice altă persoană afiliată acesteia, vor fi utilizate regulile prețurilor de transfer, astfel cum sunt acestea detaliate în normele metodologice pentru aplicarea art. 11 din Codul fiscal, completate cu liniile directoare privind prețurile de transfer, emise de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

Secţiunea a 2-a Veniturile unei persoane juridice străine obținute din transferul proprietăților imobiliare situate în România sau al oricăror drepturi legate de aceste proprietăți, veniturile din exploatarea resurselor naturale situate în România și veniturile din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română 38.

(1) În aplicarea art. 38 din Codul fiscal, persoanele juridice străine care obțin venituri din proprietăți imobiliare situate în România au obligația de a plăti impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.

(2) În cazul vânzării de proprietăți imobiliare situate în România, rezultatul fiscal reprezintă diferența dintre valoarea realizată din vânzarea acestor proprietăți imobiliare și costul de cumpărare, construire sau îmbunătățire a proprietății, redus cu amortizarea fiscală aferentă, după caz. Valoarea realizată din vânzarea acestor proprietăți imobiliare se reduce cu comisioanele, taxele sau cu alte sume plătite, aferente achiziționării/vânzării.

(3) Rezultatul fiscal rezultat din închirierea sau cedarea folosinței proprietății imobiliare situate în România se calculează ca diferență între veniturile obținute și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora. Nu intră sub incidența acestor prevederi veniturile care sunt subiecte ale impozitului cu reținere la sursă.

(4) Rezultatul fiscal rezultat din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare se determină ca diferență între veniturile realizate din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare și valoarea fiscală de achiziție a acestora, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume plătite, aferente achiziționării/vânzării unor astfel de titluri de participare.

Secţiunea a 3-a Evitarea dublei impuneri 39.

(1) În aplicarea prevederilor art. 39 din Codul fiscal, impozitul plătit unui stat străin este dedus, dacă se aplică prevederile convenției de evitare a dublei impuneri încheiate între România și statul străin.

(2) Din punct de vedere fiscal, la sfârșitul anului fiscal, operațiunile efectuate prin intermediul unor sedii permanente din străinătate ale persoanelor juridice române, înregistrate în cursul perioadei în monedă străină, respectiv veniturile, cheltuielile, alte sume impozabile sau deductibile, cât și impozitul plătit se convertesc în lei prin utilizarea cursului valutar mediu anual, comunicat de Banca Națională a României.

(3) O persoană juridică română care desfășoară activități printr-un sediu permanent într-un alt stat calculează rezultatul fiscal la nivelul întregii societăți, potrivit dispozițiilor titlului II din Codul fiscal. În scopul acordării creditului fiscal aferent unui sediu permanent contribuabilul calculează profitul impozabil și impozitul pe profit aferente acelui sediu permanent, în conformitate cu reglementările fiscale din România.

(4) Documentul pe baza căruia se calculează deducerea din impozitul pe profit datorat în România, potrivit dispozițiilor acestui articol, este cel care atestă plata, confirmat de autoritatea fiscală străină. În cazul în care documentul pe baza căruia se calculează deducerea din impozitul pe profit datorat în România este prezentat după depunerea la autoritățile fiscale a declarației privind impozitul pe profit, creditul fiscal se acordă pentru anul la care se referă, prin depunerea, în acest sens, a unei declarații rectificative.

(5) Limitarea prevăzută la art. 39 alin. (6) din Codul fiscal va fi calculată separat pentru fiecare sursă de venit. În scopul aplicării acestei prevederi, toate veniturile persoanei juridice române a căror sursă se află în aceeași țară străină vor fi considerate ca având aceeași sursă.

(6) Exemplu: un contribuabil desfășoară activități atât în România, cât și în țara străină X unde realizează venituri printr-un sediu permanent, precum și din alte surse, în mod independent de sediul permanent. Contribuabilul aplică prevederile convenției de evitare a dublei impuneri, iar respectiva convenție prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda creditului. Sumele au fost

Titlul II Impozitul pe profit — Capitolul III Aspecte fiscale internaționale

Sursa: HG 1/2016 — Norme metodologice de aplicare a Codului Fiscal

calculează profitul impozabil și impozitul pe profit aferente acelui sediu permanent, în conformitate cu reglementările fiscale din România.

(4) Documentul pe baza căruia se calculează deducerea din impozitul pe profit datorat în România, potrivit dispozițiilor acestui articol, este cel care atestă plata, confirmat de autoritatea fiscală străină. În cazul în care documentul pe baza căruia se calculează deducerea din impozitul pe profit datorat în România este prezentat după depunerea la autoritățile fiscale a declarației privind impozitul pe profit, creditul fiscal se acordă pentru anul la care se referă, prin depunerea, în acest sens, a unei declarații rectificative.

(5) Limitarea prevăzută la art. 39 alin. (6) din Codul fiscal va fi calculată separat pentru fiecare sursă de venit. În scopul aplicării acestei prevederi, toate veniturile persoanei juridice române a căror sursă se află în aceeași țară străină vor fi considerate ca având aceeași sursă.

(6) Exemplu: un contribuabil desfășoară activități atât în România, cât și în țara străină X unde realizează venituri printr-un sediu permanent, precum și din alte surse, în mod independent de sediul permanent. Contribuabilul aplică prevederile convenției de evitare a dublei impuneri, iar respectiva convenție prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda creditului. Sumele au fost transformate în lei prin utilizarea cursului valutar mediu anual, comunicat de Banca Națională a României. Pentru activitatea desfășurată în țara străină X situația este următoarea: Pentru sediul permanent: – profitul impozabil aferent anului 2016, conform regulilor din țara străină X, este de 100.000 lei; – impozitul pe profit pentru anul 2016, conform regulilor din țara străină X, este de 30.000 lei, cota de impozit fiind de 30%; – profitul impozabil aferent anului 2016, conform regulilor din legea română, este de 80.000 lei, deoarece legislația română privind impozitul pe profit permite deducerea unor cheltuieli care nu sunt deductibile în țara străină X; – impozitul pe profit pentru anul 2016, conform prevederilor din legea română, este de 12.800 lei, cota de impozit fiind de 16%; Alte venituri realizate din țara X: – venituri din dobânzi: 10.000 lei; – impozit de 10% cu reținere la sursă pentru veniturile din dobânzi: 1.000 lei. Pentru activitatea desfășurată atât în România, cât și în țara străină X situația este următoarea: – profitul impozabil aferent anului 2016, conform regulilor din legea română, este de 1.000.000 lei, respectiv 80.000 lei profit impozabil al sediului permanent și 920.000 lei profit impozabil pentru activitatea din România; – impozitul pe profit pentru anul 2016, conform regulilor din legea română, este de 160.000 lei, cota de impozit fiind de 16%. Potrivit situației prezentate mai sus, suma maximă reprezentând creditul fiscal extern ce i se poate acorda contribuabilului este de 13.800 lei, respectiv 12.800 lei impozit pe profit plus 1.000 lei impozit cu reținere la sursă. Deoarece impozitul plătit în străinătate în sumă de 31.000 lei este mai mare decât limita maximă de 13.800 lei care poate fi acordată sub forma creditului fiscal extern, contribuabilul va putea scădea din impozitul pe profitul întregii activități suma de 13.800 lei.

(7) Când o persoană juridică rezidentă în România obține venituri/profituri care în conformitate cu prevederile convenției de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu statul străin sunt supuse impozitării în statul străin, pentru evitarea dublei impuneri se va aplica metoda prevăzută în convenție, respectiv metoda creditului sau metoda scutirii, după caz.

(8) Când o persoană juridică rezidentă în România realizează profituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent care, potrivit prevederilor convenției de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenție prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri "metoda scutirii", profiturile vor fi scutite de impozit pe profit în România. Aceste profituri sunt scutite de impozit pe profit dacă se prezintă documentul justificativ, eliberat de autoritatea competentă a statului străin, care atestă impozitul plătit în străinătate. În scopul aplicării "metodei scutirii", pentru determinarea rezultatului fiscal la nivelul persoanei juridice române, veniturile și cheltuielile înregistrate prin intermediul sediului permanent reprezintă venituri neimpozabile, potrivit art. 23 lit. n) din Codul fiscal, respectiv cheltuieli nedeductibile potrivit art. 25 alin. (4) lit.

e) din Codul fiscal.

Secţiunea a 4-a Pierderi fiscale externe 40. Potrivit art. 40 din Codul fiscal, pierderile realizate din activitatea desfășurată printr-un sediu permanent situat într-un stat care nu este stat membru al Uniunii Europene, al Asociației Europene a Liberului Schimb sau situat într-un stat cu care România nu are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri se recuperează numai din profitul impozabil realizat de acel sediu permanent. În sensul aplicării acestei prevederi, prin sursă de venit se înțelege țara în care este situat sediul permanent. Recuperarea pierderii se va realiza conform normelor prevăzute pentru aplicarea art. 31 din Codul fiscal, în următorii 5 ani fiscali consecutivi.

Informatie cu caracter orientativ. Verificati cu un expert contabil autorizat.