CF
Art. 230 — Codul Fiscal (Legea 227/2015)
Textul Art. 230 din Codul Fiscal (Legea 227/2015), cu navigare și sursă verificabilă.
CF
Codul Fiscal (Legea 227/2015)
Alege un articol pentru textul integral.
Capitolul I
Capitolul II
Capitolul III
Capitolul IV
Capitolul VIII
Capitolul V
Capitolul III^1
Capitolul IV^1
Capitolul VI
Titlul II^1
Titlul III
Capitolul II^1
Capitolul VII
Capitolul IX
Capitolul X
Capitolul XI
Capitolul XII
Capitolul XIII
Capitolul XIV
Capitolul XV
Titlul X
Titlul X^1
Titlul XI
Codul Fiscal (Legea 227/2015) · Capitolul I
Art. 230 — Titlul VI
Titlul VI — Impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți și impozitul pe reprezentanțele firmelor străine înființate în România > Capitolul I — Impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți > Articolul 230
230
Sursa: Codul Fiscal din 08.09.2015
Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convențiilor de evitare a dublei impuneri și a legislației Uniunii Europene (1) În înțelesul art. 224, dacă un contribuabil este rezident al unei țări cu care România a încheiat o convenție pentru evitarea dublei impuneri, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obținut de către acel contribuabil din România nu poate depăși cota de impozit prevăzută în convenția care se aplică asupra acelui venit. În situația în care sunt cote diferite de impozitare în legislația internă sau în convențiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile. Dacă un contribuabil este rezident al unei țări din Uniunea Europeană, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obținut de acel contribuabil din România este cota mai favorabilă prevăzută în legislația internă, legislația Uniunii Europene sau în convențiile de evitare a dublei impuneri. Legislația Uniunii Europene se aplică în relația României cu statele membre ale Uniunii Europene, respectiv cu statele cu care Uniunea Europeană are încheiate acorduri de stabilire a unor măsuri echivalente.
(2) Pentru aplicarea prevederilor convenției de evitare a dublei impuneri și a legislației Uniunii Europene, nerezidentul are obligația de a prezenta plătitorului de venit, în momentul plății venitului, certificatul de rezidență fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidență, precum și, după caz, o declarație pe propria răspundere în care se indică îndeplinirea condiției de beneficiar în situația aplicării legislației Uniunii Europene. Certificatul de rezidență fiscală se prezintă în original sau copie legalizată însoțite de o traducere autorizată în limba română. În situația în care autoritatea competentă străină emite certificatul de rezidență fiscală în format electronic sau online, acesta reprezintă originalul certificatului de rezidență fiscală avut în vedere pentru aplicarea convenției de evitare a dublei impuneri încheiate între România și statul de rezidență al beneficiarului veniturilor obținute din România, respectiv pentru aplicarea legislației Uniunii Europene, după caz. Dacă certificatul de rezidență fiscală, respectiv declarația ce va indica calitatea de beneficiar nu se prezintă în acest termen, se aplică prevederile prezentului titlu. În momentul prezentării certificatului de rezidență fiscală și, după caz, a declarației prin care se indică îndeplinirea condiției de beneficiar se aplică prevederile convenției de evitare a dublei impuneri sau ale legislației Uniunii Europene și se face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripție. În acest sens, certificatul de rezidență fiscală trebuie să menționeze că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripție, rezidența fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenția de evitare a dublei impuneri, într-un stat al Uniunii Europene sau într-un stat cu care Uniunea Europeană are încheiat un acord de stabilire a unor măsuri echivalente pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România. Calitatea de beneficiar în scopul aplicării legislației Uniunii Europene va fi dovedită prin certificatul de rezidență fiscală și, după caz, declarația pe propria răspundere a acestuia de îndeplinire cumulativă a condițiilor referitoare la: perioada minimă de deținere, condiția de participare minimă în capitalul social al rezidentului, încadrarea în una dintre formele de organizare prevăzute în titlul II sau în prezentul titlu, după caz, calitatea de contribuabil plătitor de impozit pe profit sau un impozit similar acestuia, fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări. Certificatul de rezidență fiscală prezentat în cursul anului pentru care se fac plățile este valabil și în primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu excepția situației în care se schimbă condițiile de rezidență.
(2^1) Certificatul de rezidență fiscală, prevăzut la alin. (2), însoțit de o traducere autorizată în limba română, depus prin mijloace electronice de transmitere la distanță la organul fiscal central competent, este acceptat în copie conformă cu originalul și mențiunea că originalul sau copia legalizată a certificatului se află la plătitorul de venit în cazul veniturilor cu regim de reținere la sursă, la persoana juridică română ale cărei titluri de valoare sunt înstrăinate în cazul câștigului de capital, la sediul permanent din România în cazul veniturilor care sunt atribuibile sediului permanent, respectiv la persoana juridică din România unde persoana fizică nerezidentă a fost detașată.
(3) Persoanele fizice care sosesc în România și au o ședere în statul român pe o perioadă sau mai multe perioade ce depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat au obligația completării formularelor prevăzute la alin. (7), la termenele stabilite prin norme.
(4) În cazul în care s-au făcut rețineri de impozit ce depășesc cotele din convențiile de evitare a dublei impuneri, respectiv din legislația Uniunii Europene, suma impozitului reținut în plus se restituie potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.
(5) Entitățile prevăzute la art. 96^1 alin. (1) prin care persoanele fizice nerezidente obțin venituri din transferul titlurilor de valoare emise de rezidenți români au următoarele obligații:
a) să solicite organului fiscal din România codul de identificare fiscală pentru persoana nerezidentă care nu deține acest număr;
b) să păstreze originalul sau copia legalizată a certificatului de rezidență fiscală sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuții în domeniul certificării rezidenței conform legislației interne a acelui stat, însoțit/însoțită de o traducere autorizată în limba română;
c) să calculeze câștigul/pierderea la fiecare transfer/ operațiune efectuat/efectuată pentru contribuabilul persoană fizică nerezidentă;
d) să calculeze, să rețină la sursă, să declare și să plătească impozitul pe venit, conform art. 97 alin. (8^1)-(8^5), pentru persoana fizică nerezidentă care nu face dovada rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri;
e) să transmită către fiecare contribuabil persoană fizică nerezidentă informațiile privind totalul câștigurilor/pierderilor și impozitul calculat și reținut la sursă, în formă scrisă sau prin mijloace electronice, pentru tranzacțiile efectuate în cursul anului fiscal, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul anterior;
f) să depună anual declarația prevăzută la art. 132 alin. (2), atât pentru contribuabilul persoană fizică nerezidentă care nu face dovada rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, cât și pentru contribuabilul persoană fizică nerezidentă
Titlul VI — Impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți și impozitul pe reprezentanțele firmelor străine înființate în România > Capitolul I — Impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți > Articolul 230
230
Sursa: Codul Fiscal din 08.09.2015
pentru persoana nerezidentă care nu deține acest număr;
b) să păstreze originalul sau copia legalizată a certificatului de rezidență fiscală sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuții în domeniul certificării rezidenței conform legislației interne a acelui stat, însoțit/însoțită de o traducere autorizată în limba română;
c) să calculeze câștigul/pierderea la fiecare transfer/ operațiune efectuat/efectuată pentru contribuabilul persoană fizică nerezidentă;
d) să calculeze, să rețină la sursă, să declare și să plătească impozitul pe venit, conform art. 97 alin. (8^1)-(8^5), pentru persoana fizică nerezidentă care nu face dovada rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri;
e) să transmită către fiecare contribuabil persoană fizică nerezidentă informațiile privind totalul câștigurilor/pierderilor și impozitul calculat și reținut la sursă, în formă scrisă sau prin mijloace electronice, pentru tranzacțiile efectuate în cursul anului fiscal, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul anterior;
f) să depună anual declarația prevăzută la art. 132 alin. (2), atât pentru contribuabilul persoană fizică nerezidentă care nu face dovada rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, cât și pentru contribuabilul persoană fizică nerezidentă care face dovada rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri.
(6) Macheta certificatului de rezidență fiscală pentru persoane rezidente în România, precum și termenul de depunere de către nerezidenți a documentelor de rezidență fiscală, emise de autoritatea din statul de rezidență al acestora, se stabilesc prin norme.
(7) Machetele Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România și Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România se stabilesc prin norme.
(8) Macheta «Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei juridice străine cu locul conducerii efective în România» se stabilește prin norme. Notă... Conform art. II din LEGEA nr. 296 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1269 din 21 decembrie 2020, astfel cum a fost modificat prin RECTIFICAREA nr. 296 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 15 ianuarie 2020, persoana juridică străină înregistrată cu locul conducerii efective în România până la data de 31 decembrie 2020 inclusiv are obligația ca până la 30 iunie 2021 inclusiv să depună la organul fiscal central competent formularul „Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei juridice străine conform locului conducerii efective în România“, prevăzut la art. 230 alin. (8) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, însoțit de documentele prevăzute la art. 8^1 alin. (2) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, în vederea clarificării situației concrete a contribuabilului în ceea ce privește rezidența fiscală în România.
(9) Machetele «Notificare privind îndeplinirea condițiilor de rezidență potrivit prevederilor art. 7 și art. 59 din Codul fiscal sau ale Convenției de evitare a dublei impuneri, încheiată între România și.............., de către persoana fizică sosită în România și care are o ședere mai mare de 183 de zile», «Notificare privind îndeplinirea condițiilor de rezidență potrivit prevederilor art. 7 și art. 59 din Codul fiscal sau ale Convenției de evitare a dublei impuneri, încheiată între România și.........................., de către persoana fizică plecată din România pentru o perioadă mai mare de 183 de zile», «Notificare privind îndeplinirea condițiilor de rezidență potrivit prevederilor art. 7 pct. 18 și 37 din Codul fiscal de către persoana juridică străină» se stabilesc prin norme. Modificări: - (la 01-01-2021, Alineatul (2) din Articolul 230, Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de Punctul 151, Articolul I din LEGEA nr. 296 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1269 din 21 decembrie 2020) - (la 03-09-2021, Articolul 230 din Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 40, Articolul I din ORDONANȚA nr. 8 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021) - (la 01-01-2023, Alineatul (5) al articolului 230 din Capitolul I, Titlul VI a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 142 din 20 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 23 mai 2022) - (la 01-01-2021, Articolul 230 din Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 153, Articolul I din LEGEA nr. 296 din 18 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1269 din 21 decembrie 2020) - (la 03-09-2021, Articolul 230 din Capitolul I, Titlul VI a fost completat de Punctul 41, Articolul I din ORDONANȚA nr. 8 din 30 august 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 31 august 2021)
Informatie cu caracter orientativ. Verificati cu un expert contabil autorizat.